permuta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERMUTÁ, permút, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) muta în altă parte cu serviciul, cu slujba; a (se) transfera.
2. Tranz. (
Mat.;
Lingv.) A efectua o permutare (
2). – Din
fr. permuter, lat. permutare.permuta (Dicționar de neologisme, 1986)PERMUTÁ vb. I. tr. (
Liv.) A transfera un funcționar. ♦ (
Mat.) A efectua o permutare (2). [P.i.
permút. / < fr.
permuter, lat., it.
permutare].
permuta (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERMUTÁ vb. tr. 1. a muta pe cineva cu serviciul, a transfera. 2. a efectua o permutare (2). (< fr.
permuter, lat.
permutare)
permuta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)permutá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
permútăpermutà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)permutà v.
1. a schimba o funcțiune, un grad cu altul;
2. a se substitui unul altuia:
literele se pot permuta.