peristom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERISTÓM, peristomuri, s. n. (
Zool.) Orificiu bucal sau regiune din jurul acestuia la unele nevertebrate. ♦ (La gasteropode) Regiune îngroșată din jurul cochiliei, care secretă o substanță din care se formează cochilia. – Din
fr. péristom.peristom (Dicționar de neologisme, 1986)PERISTÓM s.n. 1. Regiune care înconjură gura la unele animale inferioare, cum sunt infuzorii.
2. (
Bot.) Partea de la marginea unor mușchi formată dintr-un număr de dințișori vizibili după căderea operculului. [< fr.
péristome, cf. gr.
peri – împrejur,
stoma – gură].
peristom (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERISTÓM s. n. 1. regiune care înconjură gura la ciliate. ◊ margine a deschiderii cochiliei la moluștele gasteropode. ◊ orificiu bucal, mai larg, în partea ventrală și în mijlocul unei plăci madreporice, la echinide. 2. (bot.) marginea superioară a deschizăturii capsului sau a urnei, cu dințișori higroscopici, la mușchi, servind la răspândirea sporilor. (< fr.
péristome)