peristil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERISTÍL, peristiluri, s. n. Galerie interioară sau exterioară formată dintr-un șir de coloane sau de stâlpi, care mărginește o clădire, o grădină, o sală; ansamblul acestor coloane. ♦ A doua curte interioară a clădirilor romane, închisă și mărginită de porticuri și rezervată vieții familiale. – Din
fr. péristyle.peristil (Dicționar de neologisme, 1986)PERISTÍL s.n. Șir de coloane care mărginește un edificiu, o grădină etc. sau împodobește fațada unei clădiri, formând un fel de galerie. [Pl.
-luri, -le. / < fr.
péristyle, cf. gr.
peristylon <
peri – împrejur,
stylos – coloană].
peristil (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERISTÍL s. n. galerie de coloane care mărginește un edificiu, o grădină etc., sau împodobește fațada unei clădiri. (< fr.
péristyle)
peristil (Dicționaru limbii românești, 1939)*peristíl n., pl.
urĭ și
e (vgr.
peristylon, d.
peri, în prejur [!], și
stylos, coloană). Colonadă, șir de coloane în prejuru unuĭ edificiŭ, unuĭ monument, uneĭ curțĭ.
peristil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!peristíl (-ris-til/-ri-stil) s. n.,
pl. peristíluriperistil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)peristil n.
1. colonadă ce formează galerie în jurul unui edificiu;
2. toate coloanele ce împodobesc fațada unui monument.