period (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERIÓD s. n. v. perioadă.period (Dicționar de neologisme, 1986)PERIÓD s.n. 1. V.
perioadă.
2. Menstruație. [< fr.
période].
period (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERIÓD s. n. menstruație; ciclu (1). (< fr.
période)
period (Dicționaru limbii românești, 1939)*periód n., pl.
oade (vgr.
peri-odos, d.
peri, în prejur [!], și
odós, drum. V.
epiz-, ex-, met- și
sin-od). Timp, spațiŭ, epocă:
period de cincĭ secule [!]. Astr. Timpu rotațiuniĭ unuĭ astru:
periodu pămîntuluĭ durează cam 365 zile și 6 ore. Geol. Timpu formațiuniĭ terenurilor:
periodu terțiar. Pin [!] ext. Fază:
periodu uneĭ boale [!]. Aritm. Totalitatea cifrelor care se repetă indefinit într·o fracțiune decimală periodică.
Ret. Înlănțuire de fraze în care cugetarea urmează o dezvoltare regulară:
greoaĭele perioade ale limbiĭ germane. Pin [!] anal. Înlănțuire de fraze muzicale. – Și
periodă și
perioadă cu înț. de „epocă, fază”. Cp. cu
metod.period (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)periód (menstruație) (
înv.)
(-ri-od) s. n.period (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)period n.
1. timpul rotațiunii unui astru:
pământul își face periodul în 365 de zile și un sfert; 2. timp scurs între două epoce:
period de o mie de ani; 3. spațiu de timp nedeterminat:
un period lung; 4. timp de formațiune a pământului:
perioade geologice; 5. faza unei boale;
6. reunire de fraze formând un sens complet și un tot armonios:
perioade oratorice.