perioadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERIOÁDĂ, perioade, s. f. 1. Interval de timp în cursul căruia se desfășoară un fenomen sau se petrece un eveniment. ♦ Subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era. ♦ (
Fiz.)
Perioadă de înjumătățire = interval de timp în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv. (
Chim.)
Perioadă de inducție = interval de timp necesar pentru ca o reacție să înceapă să se desfășoare cu viteza corespunzătoare condițiilor respective.
2. Interval de timp care se scurge între cele două momente în care se reproduce un fenomen astronomic; interval de timp după care un astru, în mișcarea sa, se află în aceeași situație relativă față de un anumit reper.
3. (
Fiz.) Interval de timp după care se repetă un fenomen, reproducându-se consecutiv valorile unei mărimi caracteristice acelui fenomen.
4. (
Mat.) Intervalul creșterii minime a variabilei independente, după care se reproduc, în aceeași ordine, aceleași valori ale unor mărimi. ♦ Mulțimea numerelor de o cifră care se repetă infinit într-o fracție zecimală.
5. Fiecare dintre cele șapte rânduri în care sunt aranjate elementele chimice din tabloul periodic al lui Mendeleev.
6. Interval de timp dintre două accese ale unei boli. ♦ (
Pop.) Menstruație.
7. Frază amplă, cu caracter unitar și armonios, datorat în special simetriei structurii ei.
8. Parte unitară dintr-o compoziție muzicală, formată din mai multe fraze. [
Pr.:
-ri-oa-. Var.: (rar)
periód s. n.] – Din
lat. periodus, ngr. períodos, fr. période.