perinda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERINDÁ, perínd, vb. I.
1. Refl. A trece sau a veni unul după altul, a se succeda (în timp, în spațiu); a circula (unul după altul).
2. Tranz. (
Reg.) A trece de la unul la altul, a lua pe rând. ♦ A cutreiera. –
Pe +
rând.perinda (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)perindá (-déz, perindát), vb. –
1. (
Trans.) A parcurge, a străbate, a veni unul după altul. –
2. (
Refl.) A se succeda, a alterna, a se înlănțui. –
Var. perînda, (
Trans.)
părînda. Origine îndoielnică. Se consideră ca
der. al lui
pe rînd „în serie unul după altul” (Tiktin; Candrea; Scriban), dar această
der. nu pare spontană în
rom. (unde mai există de la
rînd și
der. verbal
rîndui). Totuși ar putea fi un calc lingvistic al cărui model nu a fost semnalat. E cuvînt modern (
sec. XIX).
Der. din
mag. perrend „ordinea unui proces” (Bogrea,
Dacor., IV, 840) nu pare mai simplă.
perinda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!perindá (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se períndăperindà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perindà v. Mold.
1. a cerca unul după altul:
a perinda vitele; 2. a muta dintr’un loc într’altul;
3. fig. a se succede:
tot mai des se perindează și din tineri in mai tineri EM. [Lit. a lua sau schimba pe rând].