perindare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERINDÁRE, perindări, s. f. Acțiunea de
a (se) perinda și rezultatul ei; succesiune. –
V. perinda.perindare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perindáre s. f.,
g.-d. art. perindắrii; pl. perindắri