perină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÉRINĂ s. f. v. pernă.perină (Dicționaru limbii românești, 1939)pérină, V.
pernă.perină (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)pérină, -i, -e, s.f. – Butuci groși din lemn de stejar, pe care se reazămă stâlpii (porților), atunci când aceștia nu sunt îngropați în pământ (Nistor 1977: 22). – Din sl. perina, din pero „pană” (Cihac, Conev cf. DER).
perină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perină f. Mold. V.
pernă.