perimà - explicat in DEX

perima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERIMÁ, pers. 3 perimează, vb. I. Refl. (Despre idei, concepții, teorii) A înceta să mai fie actual, să mai corespundă; a ieși din uz; a se demoda, a se învechi, ♦ (Jur.; despre procese, acțiuni etc.) A se stinge (în fața unei instanțe) din cauza depășirii termenului legal. – Din fr. périmer.

perima (Dicționar de neologisme, 1986)
PERIMÁ vb. I. refl. (Despre idei, teorii etc.) A se învechi, a se demoda, a ieși din uz. ♦ (Jur.; despre un proces) A se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal. [< fr. périmer, cf. lat. perimere – a anula].

perima (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PERIMÁ vb. refl. (despre idei, teorii etc.) a se învechi, a se demoda, a ieși din uz. ◊ (jur.; despre un proces) a se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal. (< fr. périmer, lat. perimere)

perima (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!perimá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se perimeáză

perimà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
perimà v. Jur. a se pierde un proces din lipsă de urmărire la timp.