perimare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERIMÁRE, perimări, s. f. Acțiunea de
a se perima. –
V. perima.perimare (Dicționar de neologisme, 1986)PERIMÁRE s.f. Faptul de a se perima. [<
perima].
perimare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perimáre s. f.,
g.-d. art. perimắrii; pl. perimắri