perietură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERIETÚRĂ, perieturi, s. f. Acțiunea de a (se) peria și rezultatul ei. [
Pr.:
-ri-e-] –
Peria +
suf. -tură.perietură (Dicționaru limbii românești, 1939)perietúră f., pl.
ĭ. Modu de a peria. Rezultatu perieriĭ.
perietură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perietúră (-ri-e-) s. f.,
g.-d. art. perietúrii; pl. perietúriperietură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perietură f. rezultatul perierii.