perietor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERIETÓR, -OÁRE, perietori, -oare, adj. (Despre unele organe de mașini) Care curăță, netezește, piaptănă, scarmănă. [
Pr.:
-ri-e-] –
Peria +
suf. -tor.perietor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perietór (-ri-e-) adj. m.,
pl. perietóri; f. sg. și
pl. perietoáre