perfidie - explicat in DEX

perfidie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERFIDÍE, perfidii, s. f. Trăsătură de caracter, faptă, manifestare care denotă răutate, viclenie, necinste, în ciuda aparențelor (binevoitoare). [Acc. și: perfídie] – Din fr. perfidie.

perfidie (Dicționar de neologisme, 1986)
PERFIDÍE s.f. Lipsă de cinste, de loialitate; viclenie, fățărnicie, ipocrizie. ♦ Faptă perfidă. [Gen. -iei. / < fr. perfidie, lat. perfidia].

perfidie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PERFIDÍE s. f. caracter perfid; lipsă de loialitate, de cinste; viclenie, fățărnicie, ipocrizie. ◊ faptă perfidă. (< fr. perfidie)

perfidie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*perfidíe f. (fr. perfidie) și perfídie f. (lat. perfidia). Viclenie, ascunderea relelor intențiunĭ.

perfidie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
perfidíe s. f., art. perfidía, g.-d. art. perfidíei; pl. perfidíi, art. perfidíile

perfidie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
perfidie f. lipsă de credință, viclenie, trădare.