perfid - explicat in DEX

perfid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERFÍD, -Ă, perfizi, -de, adj. (Despre oameni) Care, sub o înfățișare binevoitoare sau indiferentă, ascunde răutate, viclenie, necinste; care vatămă pe cel care îi acordă încredere. ♦ (Despre manifestările oamenilor, fenomene, lucruri) Care este vătămător, periculos, fără să pară astfel. – Din fr. perfide.

perfid (Dicționar de neologisme, 1986)
PERFÍD, -Ă adj. Înclinat să facă rău, ascunzându-și intențiile sub o înfățișare binevoitoare; viclean, fățarnic, prefăcut, ipocrit. [Cf. fr. perfide, lat. perfidus].

perfid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PERFÍD, -Ă adj. s. m. f. (om) care sub o înfățișare binevoitoare ascunde răutate, viclenie; fățarnic, prefăcut, ipocrit. (< fr. perfide)

perfid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*perfíd, -ă adj. (fr. perfide, d. lat. pérfidus, d. fides, fidelitate). Viclean, care-șĭ ascunde intențiunile cele rele.

perfid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
perfíd adj. m., pl. perfízi; f. perfídă, pl. perfíde

perfid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
perfid a. și m. care calcă cuvântul dat, care nu păzește credința.