perceptor - explicat in DEX

perceptor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERCEPTÓR, perceptori, s. m. (În trecut) Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție. [Acc. și: percéptor] – Din lat. perceptor, fr. percepteur.

perceptor (Dicționar de neologisme, 1986)
PERCEPTÓR s.m. (În trecut) Funcționar al fiscului care încasa impozitele. // adj. Care percepe. ◊ Organ perceptor = organ de percepere. [< fr. percepteur].

perceptor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PERCEPTÓR s. m. funcționar al fiscului care încasa impozitele. (< fr. percepteur, lat. perceptor)

perceptor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*perceptór m. (lat. percéptor, -óris. V. pre-ceptor). Funcționar care percepe birurile.

perceptor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
perceptór (funcționar) s. m., pl. perceptóri

perceptor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
perceptor m. cel ce strânge impozitele.

perceptor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PERCEPTÓR, perceptori, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu strângerea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție. [Acc. și: percéptor] — Din lat. perceptor, fr. percepteur.