perceptiv - explicat in DEX

perceptiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERCEPTÍV, -Ă, perceptivi, -e, adj. Care aparține facultății de a percepe (1), care se referă la percepere; care poate percepe. – Din fr. perceptif.

perceptiv (Dicționar de neologisme, 1986)
PERCEPTÍV, -Ă adj. În legătură cu percepția; care (poate) percepe. [< fr. perceptif].

perceptiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PERCEPTÍV, -Ă adj. referitor la facultatea de a percepe; care (poate) percepe. (< fr. perceptif)

perceptiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*perceptív, -ă adj. (d. lat. perceptus, perceput, și suf. -iv. Fil. Care se raportă [!] la percepțiune: facultatea perceptivă.

perceptiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
perceptív adj. m., pl. perceptívi; f. perceptívă, pl. perceptíve

perceptiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PERCEPTÍV, -Ă, perceptivi, -e, adj. Care aparține facultății de a percepe (1), care se referă la percepere; care poate percepe. — Din fr. perceptif.