percepe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERCÉPE, percép, vb. III.
Tranz. 1. A sesiza ceva cu ajutorul simțurilor și al gândirii, prin reflectare nemijlocită;
p. ext. a înțelege, a pricepe.
2. A încasa un impozit sau o taxă oficială. – Din
lat. percipere (după
pricepe).
percepe (Dicționar de neologisme, 1986)PERCÉPE vb. III. tr. 1. A încasa (un impozit, o taxă etc.).
2. A sesiza cu ajutorul simțurilor și al gândirii, prin reflectare nemijlocită, obiectele și fenomenele din realitatea înconjurătoare; a simți. [P.i.
percép, conj. 3
-eapă. / < lat.
percipere, cf. it.
percepire, fr.
percevoir].
percepe (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERCÉPE vb. tr. 1. a încasa (un impozit, o taxă). 2. a sesiza cu ajutorul simțurilor și al gândirii, obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare. (< lat.
percipere)
percepe (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)percépe (percép, percepút), vb. –
1. A simți. –
2. A încasa, a primi.
Lat. percipere (
sec. XIX), dubletul
neol. al lui
pricepe. –
Der. (din
fr.)
perceptibil, adj.;
imperceptibil, adj.;
perceptibilitate, s. f.;
imperceptibilitate, s. f.;
perceptiv, adj.;
percepțiune, s. f.;
percepție, s. f. (oficiu pentru impozite);
perceptor, s. m.percepe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)percépe (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. percép, 1
pl. percépem; conj. prez. 3
să perceápă; ger. percepấnd; part. percepútpercepe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)percepe v.
1. a primi impresiunea obiectelor, sensațiunea ce ele cauzează:
urechea percepe sonurile; 2. a ridica și strânge impozitele.
percepe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PERCÉPE, percep, vb. III.
Tranz. 1. A sesiza ceva cu ajutorul simțurilor și al gândirii, prin reflectare nemijlocită;
p. ext. a înțelege, a pricepe.
2. A încasa un impozit sau o taxă oficială. —
Din lat. percipere (după
pricepe).