percalină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERCALÍNĂ s. f. (
Înv.) Pânză de bumbac ușoara și lucioasă, uneori imprimată, întrebuințată de obicei la căptușitul hainelor. – Din
fr. percaline.percalină (Dicționar de neologisme, 1986)PERCALÍNĂ s.f. Varietate de lustrin ușor, folosit pentru căptușeli. [< fr.
percaline].
percalină (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERCALÍNĂ s. f. varietate de lustrin ușor, pentru căptușeli. (< fr.
percaline)
percalină (Dicționaru limbii românești, 1939)*percalínă f., pl.
e (fr.
percaline, d.
percale, percal). Percal neted și lustruit, întrebuințat la căptușeală, numit odinioară
dimicaton și
micaton.percalină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)percalínă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. percalíneipercalină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)percalină f. pânză de bumbac ușoară și lustruită, pentru căptușeli.
percalină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PERCALÍNĂ s. f. (
Înv.) Pânză de bumbac ușoară și lucioasă, uneori imprimată, folosită de obicei la căptușitul hainelor. — Din
fr. percaline.