pentoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENTÓZĂ, pentoze, s. f. Compus organic din grupul glucidelor, având cinci atomi de carbon în moleculă. – Din
fr. pentose.pentoză (Dicționar de neologisme, 1986)PENTÓZĂ s.f. (
Chim.) Monozaharidă cu cinci atomi de oxigen în moleculă. [< fr.
pentose].
pentoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)PENTÓZĂ s. f. denumire generică dată ozelor cu cinci atomi de carbon în moleculă. (< fr.
pentose)
pentoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pentóză s. f.,
g.-d. art. pentózei; pl. pentózepentoză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PENTÓZĂ, pentoze, s. f. Compus organic din grupul glucidelor, având cinci atomi de carbon în moleculă. — Din
fr. pentose.