penteleu - explicat in DEX

penteleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PENTELÉU, penteleie, s. n. 1. (La sg.) Specialitate de cașcaval preparată din laptele care se mulge toamna de la oi. 2. (Reg.) Băț cu care se bate laptele pentru a se alege untul. 3. (Reg.) Coastă înclinată și netedă pe care coboară oile la strungă. – Din n. pr. Penteleu.

penteleu (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
penteléu, penteléi, s.m. (reg.) om prost.

penteleu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
Penteleu s. invar. (er.) penis în erecție.

penteleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*Penteléu (munte) s. propriu n.

penteleu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PENTELEU, masiv muntos în Carpații de Curbură, principala unitate a m-ților Buzăului, situat între Bâsca Mare (la V) și Băsca Mică (la E); alcătuit din fliș paleogen. Alt. max.: 1.772 m (vf. Penteleu). Pășuni întinse; poiană cu narcise. Pe pantele de S se află rezervația naturală floristică și peisagistică Milea-Viforâta (193 ha), ocrotită de lege din 1975, alcătuită predominant din molizi și brazi în amestec cu fagi, cu numeroase exemplare seculare de talie foarte mare.

penteleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
penteléu s. n., art. penteléul; (bătătoare, pante) pl. penteléie

penteleu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Penteleu n. munte în jud. Buzău, pisc al Carpaților: Cașcaval de Penteleu.

penteleu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PENTELÉU, penteleie, s. n. 1. (La sg.) Specialitate de cașcaval preparată din laptele care se mulge toamna de la oi. 2. (Reg.) Băț cu care se bate laptele pentru a se alege untul. 3. (Reg.) Coastă înclinată și netedă pe care coboară oile la strungă. – Din n. pr. Penteleu.