pentavalent - explicat in DEX

pentavalent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PENTAVALÉNT, -Ă, pentavalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are valența egală cu cinci. – Din fr. pentavalent.

pentavalent (Dicționar de neologisme, 1986)
PENTAVALÉNT, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care are valența 5. [< fr. pentavalent, cf. gr. pente – cinci, lat. valere – a valora].

pentavalent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PENTAVALÉNT, -Ă adj. (despre elemente chimice) care are valența 5. (< fr. pentavalent)

pentavalent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pentavalént adj. m., pl. pentavalénți; f. pentavaléntă, pl. pentavalénte

pentavalent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PENTAVALÉNT, -Ă, pentavalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are valența egală cu cinci. — Din fr. pentavalent.