pentaoxid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENTAOXÍD, pentaoxizi, s. m. Oxid a cărui moleculă conține cinci atomi de oxigen. [
Pr.:
-ta-o-] – Din
fr. pentaoxyde.pentaoxid (Dicționar de neologisme, 1986)PENTAOXÍD s.m. Oxid a cărui moleculă conține cinci atomi de oxigen. [Pron.
-ta-o-. / cf. fr.
pentaoxyde].
pentaoxid (Marele dicționar de neologisme, 2000)PENTAOXÍD s. m. oxid al unui element pentavalent. (< fr.
pentoxyde)
pentaoxid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pentaoxíd s. m.,
pl. pentaoxízipentaoxid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PENTAOXÍD, pentaoxizi, s. m. Oxid a cărui moleculă conține cinci atomi de oxigen. [
Pr.:
-ta-o-] — Din
fr. pentaoxyde.