pentametru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENTAMÉTRU, pentametri, s. m. (În versificația greacă și latină) Vers de cinci picioare, alcătuit din două emistihuri egale (doi dactili si o silabă lungă). – Din
ngr. pentámetron, fr. pentamètre.pentametru (Dicționar de neologisme, 1986)PENTAMÉTRU s.m. Vers greco-latin de cinci picioare. ♦ (
În metrica modernă) Vers cu cinci silabe accentuate. [< fr.
pentamètre, cf. lat.
pentameter, gr.
pentametron <
pente – cinci,
metron – măsură].
pentametru (Marele dicționar de neologisme, 2000)PENTAMÉTRU s. m. vers greco-latin de cinci picioare. ◊ (în metrica modernă) vers cu cinci silabe accentuate. (< fr.
pentamètre, gr.
pentametrou)
pentametru (Dicționaru limbii românești, 1939)*pentamétru n., pl.
e (vgr.
pentámetros, d.
pénte, cincĭ, și
métron, măsură; lat.
pentámeter). Un fel de vers compus din cincĭ picĭoare la vechiĭ Grecĭ și Romanĭ.
pentametru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pentamétru (-me-tru) s. m.,
art. pentamétrul; pl. pentamétri, art. pentamétriipentametru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pentametru n. vers greco-latin de 5 picioare.
pentametru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PENTAMÉTRU, pentametri, s. m. (în versificația greacă și latină) Vers de cinci picioare, alcătuit din două emistihuri egale (doi dactili și o silabă lungă). — Din
ngr. pentámetron, fr. pentamètre.