pentaedru - explicat in DEX

pentaedru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PENTAÉDRU, pentaedre, s. n. (Mat.) Poliedru cu cinci fețe. [Pr.: -ta-e-] – Din fr. pentaèdre.

pentaedru (Dicționar de neologisme, 1986)
PENTAÉDRU s.n. Poliedru cu cinci fețe. [Pron. -ta-e-. / < fr. pentaèdre, cf. gr. pente – cinci, hedra – față].

pentaedru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PENTAÉDRU s. n. poliedru cu cinci fețe. (< fr. pentaèdre)

pentaedru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pentaédru n., pl. e (vgr. pénte, cincĭ și ῾édra, ședere, scaun. V. octaedru). Geom. Corp solid cu cincĭ fețe, ca piramida în patru colțurĭ.

pentaedru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pentaédru (-e-dru) s. n., art. pentaédrul; pl. pentaédre

pentaedru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PENTAÉDRU, pentaedre, s. n. (Mat.) Poliedru cu cinci fețe. — Din fr. pentaèdre.