pembe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEMBÉ s. n.,
adj. invar. (
Înv.)
1. Culoare roșu-deschis sau roz.
2. Adj. invar. Roșu-deschis; trandafiriu. ♦
Fig. (
Fam.) Excentric, extravagant. – Din
tc. pembe.pembe (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pembé adj. – Roz, trandafiriu.
Tc. pembe, din
per. pämbä „bumbac” (Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1617; Ronzevalle 60),
cf. pambriu și
ngr. πεμπέ,
sb. pembe.pembe (Dicționaru limbii românești, 1939)pembé adj. fix, și
pembíŭ, -íe (turc.
penbe, pop.
pembe, pembiŭ, d. pers.
pembe, bumbac. V.
bumbac). Roș deschis, ca florile bumbaculuĭ (fr.
rose):
o rochie pembie. Gust pembe saŭ
pembiŭ, gust fistichiŭ, extravagant. – Rar și
pimbíŭ (Mold. nord).
pembe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pembé1 (
înv.)
adj. invar.pembe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pembé2 (
înv.)
s. n.,
art. pembéulpembe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEMBÉ s. n.,
adj. invar. (
Înv.)
1. Culoare roșu-deschis sau roz.
2. Adj. invar. Roșu-deschis; trandafiriu. ♦
Fig. (
Fam.) Excentric, extravagant. — Din
tc. pembe.pembè (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pembè adv.
1. roz, trandafiriu:
fermenea de croazea pembe FIL.;
2. fig. și
fam. bizar:
gust pembe să se dea în dulap. [Turc. PEMBÉ, lit. de coloarea bumbacului; pentru sensul figurat, cf.
fistichiu].