pelvis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÉLVIS, pelvisuri, s. n. Parte a scheletului uman situată la baza trunchiului, formată din oasele coxale și din osul sacru;
p. ext. bazin. – Din
lat. pelvis.pelvis (Dicționar de neologisme, 1986)PÉLVIS s.n. (
Anat.) Bazin (
4) [în DN]. [< lat., fr.
pelvis].
pelvis (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÉLVIS s. n. bazin (6). (< lat., fr.
pelvis)
pelvis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pélvis s. n.,
pl. pélvisuripelvis (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÉLVIS, pelvisuri, s. n. Parte a scheletului uman situată la baza trunchiului, formată din oasele coxale și din osul sacru;
p. ext. bazin. —
Din lat. pelvis.