pembè - explicat in DEX

pembe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PEMBÉ s. n., adj. invar. (Înv.) 1. Culoare roșu-deschis sau roz. 2. Adj. invar. Roșu-deschis; trandafiriu. ♦ Fig. (Fam.) Excentric, extravagant. – Din tc. pembe.

pembe (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
pembé adj. – Roz, trandafiriu. Tc. pembe, din per. pämbä „bumbac” (Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1617; Ronzevalle 60), cf. pambriu și ngr. πεμπέ, sb. pembe.

pembe (Dicționaru limbii românești, 1939)
pembé adj. fix, și pembíŭ, -íe (turc. penbe, pop. pembe, pembiŭ, d. pers. pembe, bumbac. V. bumbac). Roș deschis, ca florile bumbaculuĭ (fr. rose): o rochie pembie. Gust pembe saŭ pembiŭ, gust fistichiŭ, extravagant. – Rar și pimbíŭ (Mold. nord).

pembe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pembé¹ (înv.) adj. invar.

pembe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pembé² (înv.) s. n., art. pembéul

pembe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PEMBÉ s. n., adj. invar. (Înv.) 1. Culoare roșu-deschis sau roz. 2. Adj. invar. Roșu-deschis; trandafiriu. ♦ Fig. (Fam.) Excentric, extravagant. — Din tc. pembe.

pembè (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pembè adv. 1. roz, trandafiriu: fermenea de croazea pembe FIL.; 2. fig. și fam. bizar: gust pembe să se dea în dulap. [Turc. PEMBÉ, lit. de coloarea bumbacului; pentru sensul figurat, cf. fistichiu].