peluză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PELÚZĂ, peluze, s. f. 1. Suprafață de teren într-o grădină, într-un parc etc., cu iarbă scurtă și deasă (și cu flori); gazon.
2. Fiecare dintre cele două părți extreme ale tribunelor unui stadion, situate în spatele porților terenului de joc. – Din
fr. pelouse.peluză (Dicționar de neologisme, 1986)PELÚZĂ s.f. 1. Suprafață de teren într-un parc sau într-o grădină, semănată cu iarbă deasă și scurtă.
2. Parte a unui teren sportiv situată la extremitățile terenului și destinată spectatorilor. [< fr.
pelouse].
peluză (Marele dicționar de neologisme, 2000)PELÚZĂ s. f. 1. teren (într-un parc) cu iarbă deasă și scurtă. 2. parte gazonată a unui teren de curse, înconjurat de pistă. 3. fiecare dintre cele două părți ale unui stadion, în spatele porților terenului de joc, destinate spectatorilor. (< fr.
pelouse)
peluză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pelúză s. f.,
g.-d. art. pelúzei; pl. pelúzepeluză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PELÚZĂ, peluze, s. f. 1. Suprafață de teren într-o grădină, într-un parc etc., cu iarbă scurtă și deasă (și cu flori); gazon.
2. Fiecare dintre cele două părți extreme ale tribunelor unui stadion, situate în spatele porților terenului de joc. — Din
fr. pelouse.