peluză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PELÚZĂ, peluze, s. f. 1. Suprafață de teren într-o grădină, într-un parc etc., cu iarbă scurtă și deasă (și cu flori); gazon.
2. Fiecare dintre cele două părți extreme ale tribunelor unui stadion, situate în spatele porților terenului de joc. – Din
fr. pelouse.