pelungoasă (Dicționaru limbii românești, 1939)
pelungoásă (oa dift.) f., pl. e (din *prelungoasă, d. prelung). O plantă labiată tîrîtoare numită și rătunjoară, silnic și silnică (glechóma hederácea saŭ népeta glechóma). V. cătușnică.
pelungoasă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pelungoasă f. Bot. silnic. [Și prelungoasă, numită astfel din cauza tulpinei sale târîtoare și a frunzelor prelungi].