pegmatită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEGMATÍTĂ s. f. v. pegmatit.pegmatită (Dicționar de neologisme, 1986)PEGMATÍTĂ s.f. Rocă magmatică cristalină, întrebuințată ca materie primă pentru extragerea feldspatului și a cuarțului. [Var.
pegmatit s.n. / < fr.
pegmatite].
pegmatită (Dicționaru limbii românești, 1939)*pegmatítă f., pl.
e (d. vgr.
pêgma, lucru închegat, solidificat, cheag).
Min. O stîncă cristalină granitică compusă din bobițe marĭ și din mică albă. (Conține caolin și servește la fabricarea porțelanuluĭ. Se află în munțiĭ Mehedințuluĭ).
pegmatită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pegmatită f. piatră granitică in care s’află caolin și servă la fabricarea porțelanului:
pegmatita se găsește în munții Mehedinților.pegmatită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEGMATÍTĂ s. f. v. pegmatit.