pedunculat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEDUNCULÁT, -Ă, pedunculați, -te, adj. (Despre plante sau părți ale lor) Care are peduncul (
1), cu peduncul. – Din
fr. pédonculé, (după
peduncul).
pedunculat (Dicționar de neologisme, 1986)PEDUNCULÁT, -Ă adj. Cu peduncul (
1). [Cf. fr.
pédonculé].
pedunculat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PEDUNCULÁT, -Ă adj. cu peduncul. (< fr.
pédonculé)
pedunculat (Dicționaru limbii românești, 1939)*pedunculát, -ă adj. (d.
peduncul; fr.
pédonculé).
Bot. Care are peduncul:
florĭ pedunculate.pedunculat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pedunculát adj. m.,
pl. pedunculáți; f. pedunculátă, pl. pedunculátepedunculat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEDUNCULÁT, -Ă, pedunculați, -te, adj. (Despre plante sau părți ale lor) Care are peduncul
(1), cu peduncul. — Din
fr. pédonculé (după
peduncul).