peduncul - explicat in DEX

peduncul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PEDÚNCUL, pedunculi, s. m. 1. Codiță a unei flori sau a unui fruct. 2. (Anat.; rar) Pedicul. 3. Denumire dată formațiilor din creier care au aspectul unor cordoane și sunt constituite din substanță nervoasă albă. – Din lat. pedunculus, fr. pédoncule.

peduncul (Dicționar de neologisme, 1986)
PEDÚNCUL s.n. 1. Codiță (la o floare, la un fruct); pedicul. 2. (Anat.) Cordon de fibre nervoase. 3. Pedunculul meandrului = porțiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul șesului sau de versant. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. pedunculus, cf. fr. pédoncule].

peduncul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PEDÚNCUL s. m. 1. codiță a unei flori sau a unui fruct; piciorul sporangelui la mușchi. 2. (anat.) pedicul (1). 3. cordon de fibre nervoase. 4. ŭl meandrului = porțiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul șesului. (< lat. pedunculus, fr. pédoncule)

peduncul (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pedúncul n., pl. e (lat. pedúnculus, picĭoruș, d. pes, pedis, picĭor. V. pețiol). Bot. Coadă de floare saŭ de fruct. V. floare.

peduncul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pedúncul s. m., pl. pedúnculi

peduncul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
peduncul m. Bot. coadă de floare sau de fruct.

peduncul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PEDUNCÚL, pedunculi, s. m. 1. Codiță a unei flori sau a unui fruct. 2. (Anat.; rar) Pedicul. 3. Denumire dată formațiilor din creier care au aspectul unor cordoane și sunt constituite din substanță nervoasă albă. — Din lat. pedunculus, fr. pédoncule.