pecmez (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pecméz,
pecmézuri, s.n.
1. (înv.) must de fructe.
2. (reg.) magiun; dulceață; marmeladă.
pecmez (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pecméz (-zuri), s. n. – (Banat) Marmeladă. –
Var. înv. petmez. Tc.,
bg.,
sb. petmez (Candrea; Scriban).
pecmez (Dicționaru limbii românești, 1939)pecméz n., pl.
urĭ (turc. bg. sîrb.
pekmez și
petmez, id.; ngr.
petimézi, alb.
pekmés, -zi).
Ban. Magĭun. – Vechĭ
petmez.