peș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEȘ s. n. (
Pop.; în
loc. adv.)
Într-un peș = pe o parte, într-o latură, într-o rână; înclinat, pieziș, oblic. – Din
tc. peș.peș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)peș s.n. (pop.)
1. partea dinainte a unui zid.
2. latură, coastă, rână; (în loc. adv.)
într-un peș = pe o parte, într-o latură, într-o rână, înclinat, oblic, pieziș.
peș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)péș s. m. – În expresia
într-un peș; înclinat, pieziș. –
Mr. peș. Tc. peș „partea dib spate” (Candrea; Scriban).
peș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!peș (într-un ~) (
pop.)
loc. adv.peș (Dicționaru limbii românești, 1939)peș n. (turc.
peš, partea din apoĭ [!]).
Munt. Într´un peș, la o parte, aplecat, povîrnit:
zidu stă într´un peș, el ședea pe șa într´un peș. Peziș:
pluta izbește într´un peș dunga șivoiuluĭ [!] (Rom. Pit. 248).
peș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)peș n.
1. partea dinainte a unui zid;
2. lature, coastă:
m´am pomenit cu trăsura într’un peș GHICA. [Turc. PEȘ, parte anterioară].