pazvantlâu(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PAZVANTLẤU,pazvantlâi, s. m. (Înv.) Pazvangiu. [Var.: pazvantlíu s. m.] – Pazvant + suf. -giu.
pazvantlâu(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !pazvantlấu (înv.) (-van-tlâu/-vant-lâu) s. m., art. pazvantlấul; pl. pazvantlấi, art. pazvantlấii
pazvantlâu(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PAZVANTLẤU,pazvantlâi, s. m. (înv.) Pazvangiu. [Var.: pazvantlíu s. m.] — Pazvant + suf. -giu.