paznic - explicat in DEX

paznic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic.

paznic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
páznic, páznice, s.m. (reg.) 1. scoaba dogarului și dulgherului. 2. deschizătură făcută la marginea laterală a osiei (a plasei de prins pește).

paznic (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) páznic m. (d. pază și suf. slav -nic). Gardian, păzitor (la spital, cimitir, închisoare). – Se poate zice și fem. páznică, pl. e. V. santinelă și pasnic 1.

paznic (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) páznic n., pl. e (rus. paznik, d. paz, scobitură lungă). Mold. Dalta dogaruluĭ. V. pasnic 2.

paznic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
páznic s. m., pl. páznici

paznic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
paznic m. Mold. scoaba dogarului și dulgherului. [Rus. PAZNIKŬ, din PAZŬ, scobitură].

paznic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
paznic m. păzitor, mai ales de noapte.

paznic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. — Pază + suf. -nic.