patriarhal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRIARHÁL, -Ă, patriarhali, -e, adj. 1. Al patriarhului (
1) sau al patriarhiei, privitor la patriarh sau la patriarhie.
2. Care amintește simplitatea obiceiurilor și a traiului din vechime;
p. ext. liniștit, tihnit; bătrânesc, tradițional, rustic. [
Pr.:
-tri-ar-. –
Var.: (
înv.)
patriarcál, -ă adj.] – Din
fr. patriarcal (după
patriarh).
patriarhal (Dicționar de neologisme, 1986)PATRIARHÁL, -Ă adj. De patriarh, al patriarhului. ♦ Referitor la vechii patriarhi și la moravurile lor austere. ♦ Simplu, tihnit. [Pron.
-tri-ar-, var.
patriarcal, -ă adj. / cf. fr.
patriarcal, după
patriarh].
patriarhal (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATRIARHÁL, -Ă adj. 1. referitor la patriarh(ie). ◊ care amintește de vechii patriarhi și de moravurile lor austere; simplu; (p. ext.) liniștit, tihnit, tradițional. 2. care ține de patriarhat. (după fr.
patriarcal)
patriarhal (Dicționaru limbii românești, 1939)*patriarhal, -ă adj. (lat.
patriarchalis, d.
patriarcha, patriarh; vgr.
patriarhikós. P. formă, cp. cu
monarhic). De patriarh biblic:
simplicitate patriarhală. Ca de patriarh:
barbă patriarhală. Ca din timpu patriarhilor, simplu, primitiv, nezbucĭumat:
a duce o vĭață patriarhală. De patriarh, de șef ecleziastic:
sediu patriarhal. Adv. Ca patriarhiĭ, simplu:
a trăi patriarhal.patriarhal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patriarhál (pa-tri-ar-) adj. m.,
pl. patriarháli; f. patriarhálă, pl. patriarhálepatriarhal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)patriarhal a.
1. ce ține de vechii patriarhi, care e simplu cum era vieața lor:
casă patriarhală; 2. ce ține de demnitatea patriarhului:
scaun patriarhal.patriarhal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATRIARHÁL, -Ă, patriarhali, -e, adj. 1. Al patriarhului
(1) sau al patriarhiei, privitor la patriarh sau la patriarhie.
2. Care amintește simplitatea obiceiurilor și a traiului din vechime;
p. ext. liniștit, tihnit; bătrânesc, tradițional, rustic. [
Pr.:
-tri-ar-. —
Var.: (
înv.)
patriarcál, -ă adj.] — Din
fr. patriarcal (după
patriarh).