patrahir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRAHÍR s. n. v. patrafir.patrahir (Dicționaru limbii românești, 1939)patrahír n., pl.
e (ngr.
patrahili, mgr.
epitrahtlion, vgr.
epitrahélion, d.
ept, pe, și
tráhelos, ceafă: vsl.
ĭepitrahilĭ și
petrahilŭ, rus.
epitrahilĭ). O insignă a preutuluĭ [!] ortodox cînd oficiază. (Consistă dintr´o bandă brodată, lată de vre-o 40 c.m. și pe care preutu șĭ-o atîrnă pe pept [!]). Vechĭ și
petrahíl, -ír, patrahil. Vest și
patrafir. Ca neol. și
epitrahil. V.
căcĭulă.patrahir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATRAHÍR s. n. v. patrafir.