patrafir - explicat in DEX

patrafir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PATRAFÍR, patrafire, s. n. Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă, de mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți peste stihar, când oficiază. [Var.: epitrahíl (înv.) patrahíl, patrahír s. n.] – Din sl. petrahilŭ, ngr. epitrahílion.

patrafir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
patrafír (patrafíre), s. n. – Varietate de casulă purtată de preoții ortodocși. – Var. patrafil, patrahil, patrahir, epitrahil, epitrafil. Mgr. ἐπιτραχήλιον (Murnu 43), ngr. πετραχήλι, cf. sl. jepitrachilĭ.

patrafir (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
patrafir, patrafiri s. m. (intl.) judecător.

patrafir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
patrafír (pa-tra-) s. n., pl. patrafíre

patrafir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
patrafir n. veșmânt preoțesc atârnat de grumaz. [Slav. PATRAHILŬ, din gr. mod. EPITRAHÍLI (lit. de gât, de unde și forma bisericească epitrahil)].

patrafir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PATRAFÍR, patrafire, s. n. Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă, de mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți peste stihar, când oficiază. [Var.: epitrahíl, (înv.) patrahíl, patrahír s. n.] — Din sl. petrahilŭ, ngr. epitrahílion.