pătlăgea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂTLĂGEÁ, pătlăgele, s. f. 1. (Determinat adesea, prin „roșie”) Plantă erbacee legumicolă cu tulpina înaltă, cu frunze mari, penate și cu flori galbene, cultivată pentru fructul ei comestibil, sferic, roșu, zemos, bogat în vitamine; roșie, tomată (
Lycopersicum esculentum);
p. restr. fructul acestei plante.
2. (Determinat adesea prin „vânătă”) Plantă erbacee legumicolă cu flori violete și cu fructe comestibile mari, ovale, cărnoase, de culoare violet-închis; vânătă (
Solanum melongena);
p. restr. fructul acestei plante. [
Var.:
pătlăgícă s. f.] – Din
tc. patlıcan.