pătlăgea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂTLĂGEÁ, pătlăgele, s. f. 1. (Determinat adesea, prin „roșie”) Plantă erbacee legumicolă cu tulpina înaltă, cu frunze mari, penate și cu flori galbene, cultivată pentru fructul ei comestibil, sferic, roșu, zemos, bogat în vitamine; roșie, tomată (
Lycopersicum esculentum);
p. restr. fructul acestei plante.
2. (Determinat adesea prin „vânătă”) Plantă erbacee legumicolă cu flori violete și cu fructe comestibile mari, ovale, cărnoase, de culoare violet-închis; vânătă (
Solanum melongena);
p. restr. fructul acestei plante. [
Var.:
pătlăgícă s. f.] – Din
tc. patlıcan.pătlăgea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pătlăgeá (pătlăgéle), s. f. –
s. f. –
1. Tomată (Solanum Lycopersicum). –
2. Vînătă (Solanum melongena). –
Var. (
Mold.)
platagea, (
Olt.)
platagea, (
înv.)
pătlăgeană, pătlăgică. Mr. pătlăgeană, megl. pitligeani. Tc. patlican, din
per. badinğan „vînătă” (Șeineanu, II, 287),
cf. ngr. παπλιζάνα,
alb.,
bg.,
sb. patliğan, cat. albergina (›
fr. aubergine),
sp. berenjena, rus. baklažan. –
Der. pătlăginiu, adj. (brun, vînăt).
pătlăgea (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pătlăgea, pătlăgele s. f. 1. (intl.) om naiv / credul
2. nas borcănat
pătlăgea (Dicționaru limbii românești, 1939)pătlăgeá (vest) și
patlageá orĭ
-gică (est) f. pl.
gele (d.
pătlăgeană). Domată [!]. Pătlăgeană.
Pătlăgică roșie, domată.
Pătlăgică vînătă, pătlăgeană, o plantă culinară solanee (care face niște bace marĭ vinete ca prunele, mult maĭ marĭ de cît [!] oŭăle de gîscă) originară din India
(solánum [melongéna saŭ
esculéntum]) Se prepară cu carne la foc, între altele, tăĭate în feliĭ transversale și cu carne tocată
(musaca), dar maĭ des coapte, curățate de coajă, sărate, tocate și amestecate cu unt-de-lemn, maĭ rar și cu oțet
(salată de pătlăgele vinete). – Și
părlăgea (Munt. Pop.) și
platagea (Olt. Pop.). V.
musaca.pătlăgea (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PĂTLĂGEÁ (PĂTLĂGÍCĂ) (‹
tc.)
s. f. ~
roșie = plantă legumicolă anuală din familia solanaceelor, originară, din America de Sud, cu frunze mari, asimetrice, flori galbene și fructe mari, bogate în vitamine (C, B, PP și K), zaharuri, proteine, acid citric și malic (
Lycopersicum esculentum); tomată, roșie. Folosită frecvent în alimentație, proaspătă sau conservată. În România se cultivă mult în grădini sau în sere, existând condiții favorabile pentru creșterea lor. ◊
P. vânătă = plantă legumicolă anuală din familia solanaceelor, originară din India, cu frunze mari, ovoid-alungite, flori violacee și fruct cilindric lung de 30-35 cm sau oval, de culoare violet-maronie sau neagră (
Solanum melongena); vânătă (
3). În România se cultivă mai mult în regiunile sudice, pentru fructele care au o valoare nutritivă ridicată, conținând zaharuri, proteine, vitaminele C, B și PP și se consumă înainte de maturizarea fiziologică.
pătlăgea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pătlăgeá/pătlăgícă (pă-tlă-) s. f.,
g.-d. art. pătlăgélei; pl. pătlăgéle, art. pătlăgélelepătlăgea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂTLĂGEÁ, pătlăgele, s. f. 1. (Determinat adesea prin „roșie”) Plantă erbacee legumicolă cu tulpina înaltă, cu frunze mari, penate și cu flori galbene, cultivată pentru fructul ei comestibil, sferic, roșu, zemos, bogat în vitamine; roșie, tomată
(Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante.
2. (Determinat adesea prin „vânătă”) Plantă erbacee legumicolă cu flori violete și cu fructe comestibile mari, ovale, cărnoase, de culoare violet-închis; vânătă
(Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [
Var.:
pătlăgícă s. f.] — Din
tc. patlican.