patio (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁTIO s. n. Curte interioară pavată, înconjurată cu arcade, specifică palatelor spaniole. [
Pr.:
-ti-o] –
Cuv. sp.patio (Dicționar de neologisme, 1986)PÁTIO s.n. (
Arhit.) Curte interioară pavată, înconjurată de arcade, specifică locuințelor spaniole. [Pron.
-ti-o. / < sp.
patio].
patio (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÁTIO s. n. curte interioară pavată, înconjurată cu arcade, specifică locuințelor spaniole. (< sp.
patio)
patio (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pátio (-ti-o) s. n.,
art. pátioul; pl. pátiouripatio (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÁTIO, patiouri, s. n. Curte interioară pavată, înconjurată cu arcade, specifică palatelor spaniole. [
Pr.: -
ti-o] —
Cuv. sp.