patașcă - explicat in DEX

patașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PATÁȘCĂ¹, pataște, s. f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă, [Var.: pătáșcă s. f.] – Cf. tașcă.

patașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PATÁȘCĂ², pataște, s. f. (Înv.) Pitac². – Din rus. patacka.

patașcă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
patáșcă¹, patáște, s.f. (reg.) 1. numele mai multor mijloace de transport sau al unor părți componente ale acestora (targă, brancardă, năsălie, dric, roabă, fundul căruței, corlată la car, loitră, drug, șa, tașcă etc.). 2. (la pl.) colțunași umpluți cu griș. 4. dedițel de pădure.

patașcă (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
patașcă (brancardă, monedă) s. f., pl. pătăști (pataște)

patașcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
PATÁȘCĂ¹ s. f. Patacă.

patașcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
PATÁȘCĂ², pataște, s. f. (Reg.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. [Pl. și: pătăști]

patașcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
patáșcă f., pl. ște, șce și pătăștĭ (fr. [d. sp.] patache, f., șalupă de poliție saŭ de vamă în porturĭ, birjă proastă. Cp. cu caleașcă, d. fr. calèche, și cu barabaftă). Est. Trăsură de dus morțiĭ, car funebru (dric, droagă). Nord. Targă. Roabă, tărăboanță.

patașcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
patáșcă s. f., g.-d. art. patáștei; pl. patáște

patașcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
patașcă f. pat de mort: patașca e dricul pentru cei avuți, năsălia pentru cei sărmani.

patașcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PATÁȘCĂ^l, pataște, s. f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă. [Var.: pătáșcă s. f.] — Cf. t a ș c ă.