pasmantier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PASMANTIÉR, pasmantieri, s. m. (
Înv.) Ceaprazar. –
Fr. passementier.pasmantier (Dicționaru limbii românești, 1939)*pasmantiér m. (fr.
passementier). Acela care face saŭ vinde pasmanteriĭ p. haĭnele femeĭeștĭ și mobile. V.
ceaprazár, găitănar.pasmantier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pasmantier m. ceaprazar.