pasmant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PASMÁNT, pasmanturi, s. n. (
Înv. și
reg.) Ceapraz, firet (pentru împodobit haine sau draperii). – Din
fr. passement.pasmant (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pasmánt (pasmánturi), –
s. n. – Ceapraz, firet.
Fr. passemain. –
Der. pasmantier, s. m., din
fr. passementier (după Cihac, II, 480, din
mag. paszoman);
pasmanterie, s. f., din
fr. passementerie. E dubletul lui
posomant, s. n. (pasmant). În
Trans., din
mag. paszománt (G;aldi,
Dict., 153).
pasmant (Dicționaru limbii românești, 1939)*pasmánt n., pl.
e și
urĭ (fr.
passement, d.
passer, a trece, saŭ, maĭ de grabă [!], d. it.
passamáno, d.
passare, a trece și
mano, mînă; sp.
pasamano; germ.
posamentier, pasmant, d. fr.
passementier, pasmantier; rus.
pozumént; ung.
paszomán, paszománt, paszomány).
Vechĭ. Ceapraz. – Azĭ se zice
pasanterie. În Trans. (după ung.)
posomant, panglica aurie pe care femeile măritate o poartă în prejuru [!] capuluĭ cîteva săptămînĭ după nuntă.
pasmant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pasmánt (
înv.,
reg.)
s. n.,
pl. pasmánturipasmant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pasmant n. ceapraz. [Ung. PASZOMÁNT (din it.
passamano)].
pasmant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PASMÁNT, pasmanturi, s. n. (
înv. și
reg.) Ceapraz, firet (pentru împodobit haine sau draperii). — Din
fr. passement.