pașaport (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAȘAPÓRT, pașapoarte, s. n. Document oficial care dă cetățenilor unui stat dreptul de a se deplasa în altă țară, servindu-le acolo ca act de identitate; pas
2, pașuș. ◊
Expr. (
Fam.)
A da (cuiva)
pașaportul = a alunga, a expedia (pe cineva);
p. ext. a da (pe cineva) afară din serviciu. ♦ Dosar care cuprinde toate actele necesare editării unei cărți; dosar de carte. [
Var.: (
înv.)
pașpórt, paspórt s. n.] – Din
it. paseporto, fr. passeport, rus. pasport.