parveni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARVENÍ, parvín, vb. IV.
Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge.
2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti.
3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din
fr. parvenir.parveni (Dicționar de neologisme, 1986)PARVENÍ vb. IV. intr. 1. A se ridica, a ajunge la o situație bună fără a avea merite deosebite; a se îmbogăți.
2. A-și atinge scopul, a reuși, a izbuti.
3. (
Despre știri) A ajunge (la destinație). [P.i.
parvín. / < fr.
parvenir].
parveni (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARVENÍ vb. intr. 1. a se ridica, a ajunge la o situație materială sau socială bună fără a avea merite deosebite și folosind mijloace necinstite; a se îmbogăți. 2. a-și atinge scopul, a reuși, a izbuti. 3. (despre știri, scrisori etc.) a ajunge (la destinație). (< fr.
parvenir)
parveni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)parvení (parvín, parvenít), vb. – A se ajunge; a izbuti, a reuși. –
Var. înv. perveni. Fr. parvenir și
var. din
lat. pervenire (la Alecsandri), adaptat la
vb. veni. –
Der. parvenit, s. m. (ajuns, îmbogățit de curînd), din
fr. parvenu.parveni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)parvení (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. parvín, 2
sg. parvíi, 1
pl. parvením, imperf. 3
sg. parveneá; conj. prez. 3
să parvínă; ger. parveníndparveni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARVENÍ, parvín, vb. IV.
Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge.
2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti.
3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. — Din
fr. parvenir.parvenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)parvenì v.
1. a ajunge la scop, la destinațiune:
scrisoarea ta mi-a parvenit; 2. (absolut) a ajunge la onoruri, la avere:
nu e greu a parveni.