parvenit - explicat in DEX

parvenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni.

parvenit (Dicționar de neologisme, 1986)
PARVENÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) îmbogățit, ajuns, înălțat la o treaptă superioară fără a avea merite deosebite și adesea pe căi necinstite. [Pl. -iți, -ite. / cf. fr. parvenu].

parvenit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PARVENÍT, -Ă adj., s. m. f. (om) care a reușit să parvină. (după fr. parvenu)

parvenit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*parvenít, -ă adj. și s. (fr. parvenu). Barb. Sărac îmbogățit, om ajuns.

parvenit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte

parvenit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
parvenit m. om de rând care a făcut stare: insolența parvenitului (= fr. parvenu).

parvenit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). — V. parveni.