parturiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARTURÍȚIE, parturiții, s. f. (
Med.) Naștere (
1). – Din
lat. parturitio, fr. parturition.parturiție (Dicționar de neologisme, 1986)PARTURÍȚIE s.f. (
Liv.) Naștere. [Gen.
-iei. / < fr.
parturition, cf. lat.
parturitio].
parturiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARTURÍȚIE s. f. (med.) naștere. (< fr.
parturition, lat.
parturitio)
parturiție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PARTURÍȚIE (‹
fr.; șat.
parturitio, de la
parturire „a naște”)
s. f. (
MED.) Actul nașterii puilor, la sfârșitul perioadei de gestație.
parturiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)parturíție (-ți-e) s. f.,
art. parturíția (-ți-a), g.-d. art. parturíției; pl. parturíții, art. parturíțiile (-ți-i-)parturiție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARTURÍȚIE, parturiții, s. f. (
Med.) Naștere
(1). —
Din lat. parturitio, fr. parturition.